Iisus, Buddha, Mahomed, lao Tzu, Osho, Krishnamurti, Mooji – toti spun acelasi lucru, prezenta!

Toti marii intelepti care au existat vreodata, au vorbit despre un singur lucru, despre prezenta sau despre prezent. Isus a spus ca raiul este aici si acum pe pamant. Aici si acum in prezent. Mahomed spunea: fii ce poti sa fii, adica fii in acest moment, nu fi nimic altceva decat fii. Buddha spunea deveniti mai constienti. Deveniti mai constienti de momentul acesta, prezent, intim. Iar alt intelept care inca exista, pe nume Mooji, spune: treziti-va din starea de veghe. Ce vor sa spuna oamenii astia ? Vor sa spuna ca sa lasati memoria si proiectia viitorului in pace. Lasati-le ! Daca stati in ele stati in propria dumneavoastra memorie si in propria dumneavoastra imaginatie si ratati realitatea. Dar ce inseamna realitatea ? Ce inseamna acest prezent, aceasta prezenta? Inseamna a fii doar simturi, inseamna a nu fi in gandire. Ea este un prezent mental. Eu nu spun despre asta. Eu spun despre acest moemnt intim al prezentului. Aici, stai aici ! Daca imi priviti pupilele mele, sunt fixe, fata imi e calma, pentru ca doar sunt. Nu sunt in minte, nu sunt in proiectii nu sunt in judecata. Doar sunt. Dar in acelasi timp pot sa si judec, pot sa si poiectez, ne pierzand prezentul nu ma pierd in totalitate si in imaginatie. Nu! Pot sa imi accesez memoria si imaginatia, dar stand in prezent, trecutul este legat de viitor prin puntea prezentului. Dar daca trecutul este doar o memorie nu il mai simtim acum. Este mort, iar viitorul nici nu a venit. Este doar o proiectie de-a noastra mentala. Daca aceste doua, trecut si viitor, sunt iluzii, atunci nici puntea prezentului nu mai exista, ca nu mai are intre cine sa faca legatura. Iar prezentul dispare si ramane prezenta. Dar prezenta aceasta este atunci cand toata atentia, toata energia fizica, psihica si dincolo de amandoua raman in acest moment. Pentru ca acest moment este unicul care exista. Dar bine inteles tu ai multe, foarte multe de facut si o sa spui ca o sa stai in prezent, maine, poimaine, raspoimaine, cand o sa ai timp. Dar timpul de maine sau de poimaine tot sub forma de prezent o sa vina si tot la fel o sa fii in viitor, intr-o proiectie mentala. Iar te-a pacalit mintea si o sa te pacaleasca toata viata ! Apoi nu stii din ce cauza te imbolnavesti. Nu stii din ce cauza esti trist, nu esti bucuros, chiar daca ai bani, chiar daca ai o situatie financiara foarte buna, case, masini, ce vrei tu. O sa vezi ca tu nu esti bine. Pentru ca tu tot iti proiectezi, tu nu ramai deloc aici in prezent. Dar in prezent fara gandire, in simturi, in vaz in auz in a simti. Mai apoi vei vedea si tu ceea ce vad si eu. Ti se va confirma si tie ce mi s-a confirmat si mie si tuturor celorlalti care ies in afara mintii. Care vad din afara mintii. Care vad acest spatiu care nici nu poti sa-l descrii. Sa vrei sa-l descrii, nu poti. Eu cand va povestesc despre el il denaturez. Imi apre rau, dar trebuie sa gusti din aceasta prezenta ca sa iti dai sema despre ce vorbesc. Dar la tine inca mai e ceva de facut, de terminat.