Eliberarea vine doar cand constiinta interioara nu se mai identifica cu corpul-minte!

Tot ceea ce stim despre noi este doar ceea ce am vazut, auzit, invatat, simtit, nimic mai mult si acestea se inmagazineaza in memorie. Deci tot ceea ce stim despre noi este doar o memorie, doar un gand nimic mai mult. De exemplu stii despre nasterea ta ca ti-au spus altii, tu nu stii ca te-ai nascut sub forma de traire, tu stii datorita faptului ca ti s-a spus despre nasterea ta. Doua corpuri se unesc si creeaza alt corp, iar in acest corp apare simtamantul de existenta. De a fi, de a exista. De ,,eu sunt” apoi mai tarziu cand acel corp creste. Constiinta se identifica cu acest simtamant de ,,eu sunt”, sa ii spun constiinta se identifica cu corpul. Eu sunt corpul. Este a doua identificare. Prima este eu sunt, nu stie ce e aia. A doua apare ca eu sunt corpul. Eu am facut aia, am facut aia, dar acestea sunt doar identificari. Cand aceasta constiinta Dumnezeiasca, daca vreti sa-i spuneti, sau cand aceasta constiinta realizeaza ca nu poate sa fie corpul nu poate sa fie mintea, si este cea care le percepe, atunci ea se debaraseaza de toate problemele corpului, toate problemele din viata dumneavoastra. Pentru ca atunci cand aceasta constiinta individuala se identifica imediat, se identifica si cu memoria si cu toate probleme lui, iar daca aceasta constiinta interioara se identifica cu acest corp, stie ca acest corp s-a nascut si urmeaza sa moara. De aceea prin viata va cauta sa-si satisfaca placerile si bine inteles sa faca ceva in viata, ca atunci cand o sa se indrepte spre batranete, spre moarte sa fie mai sigur ca alta data, dar asta e doar ce iti spune memoria. Daca constiinta interioara nu se mai identifica cu corpul, in momentul acela apare un spatiu intre tine si corp. Un spatiu intre tine si ganduri. Te misti ca o minte si corp, dar tu esti dincolo de ele. Cum s-a nascut asa o sa se si duca, numai ca tu ramai, tu esti dincolo de ele. Tine minte tu esti dincolo de ele. Intelege asta. Iar cand si aceasta constiinta observa ca nu este mintea si corpul si observa ca nu are gram de individualitate, ea este transcensa intri-o prezenta constienta de tot ceea ce se intampla fara pic de individualitate. Este o observare dar fara ca cineva sa fie acolo ca sa observe. Pur si simplu este doar o observare. Nu exista nici un eu, nici un tu, nici un noi, nici un voi. Este doar o observare naturala lipsita de conceptul rau si de conceptul bine. Lipsita de conceptul tristete si fericiere. Putem sa ii spunem ca este o stare perfecta de observare. Fara judecata fara nimic. Iar apoi cand trebuie sa iti folosesti intelectul, individualitatea apararea atata timp cat te exprimi. Iar cand exprimarea prin intelect s-a terminat, esti unul fara constiinta individuala. Poti sa spui ca esti unul cu totul. Priveste in fata si spune-mi tu daca ma insel in ceea ce spun ? Spune-mi tu daca chiar nu misc ceva in interiorul tau cand citesti aceste cuvinte. Cuvintele vin, nici nu ma gandesc la ele, se exprima de la sine. Hai si tu aici. Sa vezi ca individualitatea este doar un fenomen. Martorul invidulitatii este si el un obiect observat.